Principii fundamentale prevazute expres de lege

Lege:

Art. 1

(1)Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.

(2)Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.

(3)Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.

Art. 2

(1)În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic.

(2)Avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului.

(3)Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii.

(4)Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul.

(5)În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi într-un termen rezonabil.

Statut:

Art. 1. (1) Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare, funcționare și conducere autonome, stabilite în condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Lege, și ale prezentului statut.

(2) Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale:

a) principiul legalității;

b) principiul libertății;

c) principiul independenței;

d) principiul autonomiei și descentralizării;

e) principiul păstrării secretului profesional.

Art. 2. (1) Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea și apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, de drept public și de drept privat.

(2) În exercitarea dreptului la apărare recunoscut și garantat de Constituția României, republicată, de lege, de pactele și de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul și obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil și soluționat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părților.

Art. 3. (1) În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, prezentului statut profesiei şi codului deontologic.

(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în Tabloul avocaţilor întocmit de baroul din care fac parte.

(3) Un avocat nu poate fi înscris decât într-un singur barou şi nu-şi poate exercita concomitent activitatea în două sau mai multe forme de exercitare a profesiei.

(4) Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de lege, exercitarea oricărei activităţi specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi în Tabloul avocaţilor sau, după caz, de către orice persoană juridică, cu excepţia societăţii profesionale de avocaţi cu răspundere limitată.

Art. 4. (1) Profesia de avocat este organizată și funcționează în baza principiului autonomiei și descentralizării, în condițiile prevăzute de Lege și de prezentul statut.

(2) Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face numai prin vot secret.

(3) Avocatul are dreptul de a alege și de a fi ales în organele de conducere ale profesiei, în condițiile prevăzute de Lege și de prezentul statut.2

(4) Competența și atribuțiile organelor de conducere ale profesiei sunt prevăzute de Lege și de prezentul statut.

Art. 5. (1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti există şi funcţionează, în temeiul Legii, un singur barou, persoană juridică de interes public. Baroul este constituit din toţi avocaţii înscrişi pe Tabloul avocaţilor, care au sediul profesional principal în localităţile de pe raza acestuia.

(2) Toate barourile din România, constituite potrivit Legii, sunt membre de drept ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare „U.N.B.R.”

(3) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, înfiinţată prin Lege. U.N.B.R. este unica succesoare de drept a Uniunii Avocaţilor din România.

(4) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare a barourilor în afara U.N.B.R. sunt nule de drept. Nulitatea poate fi oricând constatată de către instanţă sau alt organ judiciar, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu.

(5) Sunt interzise sub sancţiunea prevăzută de Lege, folosirea, fără drept, de către orice persoană, a denumirilor „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „U.N.B.R.” ori „Uniunea Avocaţilor din România” sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea fără drept a însemnelor specifice profesiei de avocat ori purtarea fără drept a robei.

Art. 6. (1) Libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt principii în baza cărora avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale clienţilor potrivit Legii şi prezentului statut. Aceste principii definesc statutul profesional al avocatului şi garantează activitatea sa profesională.

(2) Avocatul este liber să-şi aleagă, să schimbe şi să dispună în tot sau în parte de forma de exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de Lege şi de prezentul statut.

(3) Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul. Nimeni nu poate impune unei persoane un anumit avocat, cu excepţia cazurilor privitoare la acordarea asistenţei judiciare obligatorii sau dispuse de către organul judiciar, a asistenţei judiciare prin avocat ca formă a ajutorului public judiciar şi a asistenţei gratuite. Orice clauză ori convenţie contrară, prohibitivă sau restrictivă, este lovită de nulitate absolută.

(4) Relaţiile dintre avocat şi clienţii săi se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate loialitate şi confidenţialitate. Drepturile şi obligaţiile avocatului sunt prevăzute de Lege, prezentul statut, codul deontologic şi contractul de asistenţă juridică legal încheiat.

Art. 7. (1) Într-o societate întemeiată pe valorile democraţiei şi ale statului de drept, avocatul are un rol esenţial. Avocatul este indispensabil justiţiei şi justiţiabililor şi are sarcina de a apăra drepturile şi interesele acestora. El este deopotrivă sfătuitorul şi apărătorul clientului său.

(2) Avocatul, exercitând drepturile care îi sunt conferite de Lege şi de prezentul statut, îşi îndeplineşte îndatoririle şi obligaţiile faţă de client în raporturile cu autorităţile şi instituţiile în relaţie cu care îşi asistă sau îşi reprezintă clientul, faţă de profesia sa în general şi faţă de fiecare confrate în particular, precum şi faţă de public. Avocatul are îndatorirea de a-şi îndeplini cu conştiinciozitate, onoare şi probitate profesională obligaţiile faţă de client în raporturile cu persoanele fizice, cu autorităţile şi instituţiile publice sau private, cu alte persoane juridice, cu ceilalţi avocaţi precum şi în relaţia sa cu publicul în general.

(3) În exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus nici unei restricţii, presiuni, constrângeri sau intimidări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice. Libertatea şi independenţa avocatului sunt garantate de lege.

(4) Independenţa avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său. Avocatul este dator să dea clientului sfaturi juridice corespunzătoare legii şi să acţioneze numai în limitele legii, prezentului statutului, codului deontologic, potrivit crezului său profesional.

(5) Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în faţa instanţelor de judecată, a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală sau a altor autorităţi dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea şi sunt necesare stabilirii adevărului.

(6) Urmărirea penală şi trimiterea în judecată a avocatului pentru fapte penale săvârşite în 3 exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta, se pot face numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Lege.

Art. 8. (1) Secretul profesional este de ordine publică.

(2) Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredințată.

(3) Avocatul nu poate fi obligat în nici o circumstanță și de către nici o persoană să divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul său și nici de către o altă autoritate sau persoană. Se exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal, disciplinar, sau atunci când există o contestație în privința onorariilor convenite, exclusiv pentru necesități stricte pentru apărarea sa.

(4) Obligația de a păstra secretul profesional nu împiedică avocatul să folosească informațiile cu privire la un fost client, dacă acestea au devenit publice.

(5) Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinară gravă.

Art. 9. (1) Obligația de a păstra secretul profesional este absolută și nelimitată în timp. Obligația se întinde asupra tuturor activităților avocatului, ale asociaților săi, ale avocaților colaboratori, ale avocaților salarizați din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alți avocați.

(2) Obligația de a păstra secretul profesional revine și persoanelor cu care avocatul conlucrează în exercitarea profesiei, precum și salariaților săi. Avocatul este dator să le aducăla cunoștință această obligație.

(3) Obligația de a păstra secretul profesional revine tuturor organelor profesiei de avocat și salariaților acestora cu privire la informațiile cunoscute în exercitarea funcțiilor și atribuțiilor ce le revin.

Art. 10. (1) Orice comunicare sau corespondență profesională între avocați, între avocat și client, între avocat și organele profesiei, indiferent de forma în care a fost făcută, este confidențială.

(2) În relațiile cu avocații înscriși într-un barou dintr-un stat membru al Uniunii Europene, avocatul este obligat să respecte dispozițiile speciale prevăzute de Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană.

(3) În relațiile cu un avocat înscris într-un barou din afara Uniunii Europene, avocatul trebuie să se asigure, înainte de a schimba informații confidențiale, că în țara în care își exercită profesia confratele străin există norme ce permit asigurarea confidențialității corespondenței și, în caz contrar, să încheie un acord de confidențialitate sau să-l întrebe pe clientul său dacă acceptă, în scris, riscul unui schimb de informații neconfidențiale.

(4) Corespondența și informațiile transmise între avocați, sau dintre avocat și client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi în nici un caz aduse ca probe în justiție și nici nu pot fi lipsite de caracterul confidențial.

Art. 11. În raporturile cu instanțele judecătorești, cu Ministerul Public, cu celelalte autorități și instituții publice, cu persoanele juridice și persoanele fizice cu care vine în contact, avocatul este dator să aibă un comportament demn, civilizat și loial.

Art. 12. (1) Organele profesiei de avocat au sarcina permanentă de a asigura exercitarea calificată a dreptului de apărare, organizând în mod corespunzător primirea în profesie, pregătirea profesională inițială și pregătirea continuă a avocaților, respectarea strictă a deontologiei și disciplinei profesionale.

(2) Toți avocații au dreptul și îndatorirea de a participa la formele de pregătire profesională stabilite de către organele profesiei.

(3) Barourile și U.N.B.R. au obligația, din oficiu sau la cerere, să acționeze prin toate mijloacele legale pentru protecția profesiei, a demnității și onoarei corpului de avocați.

Art. 109. (1) În exercitarea profesiei sale avocatul este independent.
(2) Activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în interesul clientului, apreciat în limitele
legii, ale prezentului statut și ale codului deontologic.
(3) Constituie atingere a independenței avocatului și, ca atare, trebuie evitate și înlăturate
de către avocat, prin orice mijloace legale:
a) existența unui interes propriu ori al persoanelor apropiate lui în cauza care i-a fost
încredințată;
b) prestarea de activități avocațiale în scopul de a se face plăcut clienților, magistraților sau
publicului;
c) prestarea de activități avocațiale din simplă complezență;
d) existența oricăror presiuni în scopul nerespectării secretului profesional.